Inca putin, si apoi mai mult...

Te vreau, te caut
Nu te gasesc
Arunc in tine,
Hai, dispari
Dar stai.

Nu sta asa si te uita
Am nevoie de imbratisarea ta
O vreau, nu-o vreau
Te resping, te imping
Dar ca un arc
Te lipesti mereu
De inima mea.

Te strig si brusc
Realizez.
Imi astup gura
Si fara voie dar de nevoie
Ochii mici cauta in intuneric
Mi-e teama de ce va urma...

Indiferent, un nor pe cer,
Tren alb ale vietii mele
Trece, si ma ignora
Se face ca ploua.
Ehh,
Si eu pot face asta
Nu te mai vad si gata.

Dar daca daruri i-as aduce
Si zi si noapte
Cantece i-as inchina,
Data viitoare cand mai trece
Ar putea sa mi te-aduca oare
Inapoi, de undeva?!

Caci am uitat sa privesc stelele
Fara tine, nu prea mai stralucesc
Iar bratele-mi sunt obosite
S-au prafuit de tristete si dor...
Doar vantul ce le mai petrece.
Iar,
Unul strange zilelele
Celalalt lacrimile...
Si soarele, si amintirile...

Dar nici asta si nici aia
Si nici aia sau chiar nici ala,
Nu e mai dulce ca cel ce strange
Visele, mainile,
Trupul asta ametit-
Ametit de aroma fiintei tale.
Cel care strange
Nisipul fin
Al inimii mele,
Risipit in urma pasilor tai
Pe cararea vietii mele...

Listening: Kaolin-Partons vite~