Ploaie din rai
Iubirea-i rupta din rai...


Am crezut ca stiu cum sa-ti arat ce simt, am crezut ca ti-as putea alina durerea doar cu o privire, am crezut ca v-a fi usor.Am crezut ca ai sa poti privi in sufletul meu si sa iei de acolo bucuria si iubirea pe care o simteam de fiecare data cand te zaream.Am ascuns toate astea, le-am ascuns de tine...pana si eu m-am ascuns de tine, poate pana m-ai gasit tu si ai facut lumina in camara gandurilor mele dezordonate.
Am sperat sa poti sa ma intelegi, sa imi intinzi un brat cald si primitor si sa faci toate emotiile sa se risipeasca precum nori manati de vant.
Pana atunci poate ca nu am visat sa intalnesc fericirea, poate ca lumina zilei ma orbea asa de tare incat am invatat doar cum sa ma lovesc de toti stalpii care imi ieseau in cale.Asta pana sa ma prinzi tu si sa-mi zambesti cum nimeni altcineva nu ar putea.Sa imi zambesti si sa-mi alungi orice vis urat si gand pribeag.Ai putut sa-mi vorbesti atunci cand credeam ca nu mai pot auzi nimic iar a doua zi credeam ca cerul e mai frumos decat deobicei iar lumea se dizolva, pur si simplu, in iubire.

O singura clipa as putea sa o transform intr-un roman, cu o mie si una de interpretari...dar la final oare tu ai afla?!Ai afla ca zilele trec fara rost atunci cand tu esti doar in gand, amurgu-i trist si se piteste singuratic printre norii pierduti in zare, ai afla tu vreodata ce taine tacute pastrez pentru tine?!...
Uneori parca ma urasc pe mine insumi pentru ca tin inlantuita in inima mea atata iubire si atatea lucruri care ma vaneaza noptii la rand, pentru cineva anume, acel cineva care intra in casa inimii tale fara sa bata la usa si fara nici un drept de perchezitie...si atunci, nici macar nu pot sa ii spun ce ascund dincolo de ochi, de buze, dincolo de timp.
...nu poti, plangi, strigi...ai vrea sa devii o umbra, o umbra sa il insotesti, o umbra sa-i soptesti iubire in fiecare zi, o umbra sa il poti proteja mereu in bratele tale iubitoare, o umbra care sa ii sarute buzele atunci cand tristetea le ineca, o umbra ca un tarm la care el sa poposeasca pentru totdeauna...

Ascundem cand avem atat de mult de dat.Asteptam pe cineva care sa ne salveze si sa ne ofere garantia pe viata la iubire cu 0 dobanda.Cuvintele si sentimentele definesc iubirea, dar sunt forte mult mai puternice care o intregesc...forte care zac in infinitul sufletului, forte care vor sa fie atinse si trezite la viata.Fara iubire oamenii ar fi pierduti...si oricum suntem pierduti pana nu dam noi peste ea, sau ghici ce: da ea peste tine!
Gresim, gresim asa de mult ca nu oferim ceea ce detinem cu adevarat atunci cand iubim pe cineva.Nu ii daruim acelei persoane cele mai frumoase lucruri pe care le-am creat special pentru ei.Lucruri, sentimente,vise create de propriu nostru suflet, create cu suflet si sperante...
Avem povestea noastra scrisa si recorectata de mii de ori in inimile noastre...mai trebuie doar printata si semnata cu dragoste...

P.s:Esti gandul meu,
amurgul zilelor de toamna...
esti chiar mai mult decat un vis
si chiar mai mult decat poti stii...
Esti soarele si luna,
esti prima zi de iarna
si noapte mea de vara...
Tu esti...mereu vei fii...

Listening to:Vangelis-Missing...