Lumea mi se pare o ironie uneori.Totul are un sens, totul are o culoare, totul un gust diferit.O zi mai buna, una rea, una buna , una rea...la nesfarsit.Dar totul tine de tine, de propria ta persoana.Nimeni nu poate sa iti spuna ce sa faci daca nu vrei si uneori simti ca te-ai bagat in ce nu trebuia si ca ai facut totul pe dos.Dar sentimentele de genu trec, trec si dispar si iar apar si tot asa.

Ehhh e prea frumos afara acum ca sa fiu iar melancolica si sa las lumea sa cada asupra mea.Lumea rascolita de un alb pur, iubirea o aduna si fulgii mici de nea in brate m-au cuprins.Cata dragoste am simtit atunci?Nici nu-ti poti imaginap...~
In ora de romana a inceput sa ninga asa de frumos incat mi-am dar frau liber sufletului si am scris o poezie.Wanna listen?Here it is:poem time.

Fulgi de nea

Ingeri albi coboara din ceruri
Aluneca pe stresini de lut,
O lume din basme,
Un suflet umplut cu iubire.

Dar unde si cand?
In sufletu-ti cald
Iubirea-i povara,
Mai grea decat lumea.

Te ninge, iubite
Te pierd in visare
Incerc sa t-ajung,
Dar vantul ma duce.

Departe, intr-un loc
Astept peste noi sa cada
Ingerii albi si plini de sperante;
Un vis, un gand, o imbratisare.

Privesc fara sa vad
Iubesc fara sa-nteleg,
Parfumul iubirii
Cu fulgi ne-nconjoara.

Enjoy the feeling...LOVE WINTER!~T-kun suki:Pp